cand vad pasarea de fum palid
in ochiul mort al singuratatii,
cand aud cum ticaie tacerea
printre sunete de cantece apuse,
cand in ciuda zbuciumului din timpane
cad faldurile grele peste urechea mintii,
cand gust dulceata unei inimi,
cand lacrimile florilor le sorb,
cand nu ma chinui in acreala vietii
si-n marea saranura sufleteasca,
cand amorul firav al noptilor
il pierd in gura diminetilor,
cand miros urma primaverii
in nopti de iarna cu arome melancolice,
cand parfumul alb si delicat al zapezii e dus,
cand ating pielea umeda a unui trup gol,
cand vibreaza-n degetele de marmura
un gand pribeag si matasos...

cand lacrimi de bucurie picura incet,
cand zbor printre galaxii de sunete celeste,
cand in suflet mi-aluneca arome ceresti,
cand parfumul inimii imi umple simturile,
cand pipai imensitatea gandurilor fara ecou,
atunci iubesc.