- Și să nu mă întrerupi din bocet de buruiană și din aștri de bazalt
Și să nu mă înconjori cu de dincolo de flori înspre domnul cel înalt
Se ridică, iată timpul șchiopătând și dârdâind
Să nu mă-ntrerupi murind.

Nu mai bântui-n poemul nici de pălămidă, nici despre femeia goală
Nici despre căsuța-n care cineva a topit peste suflet niște smoală
Se ridică, iată, timpul șchiopătînd și rece
Casa ce pe lângă mâine trece.

Nu-ți mai scriu despre ninsoare despre pietre calde prețioase
Nici despre femeia aceea peste care-a curs lumină-n oase
Se ridică iată timpul șchiopătând și dârdâind
Să nu mă-ntrerupi murind.

Niște muzicanți acolo parcă i-aș cunoaște, parcă mi-au cântat
Cândva la o nuntă de securi de sfârșit de anotimp- arat
S-au întors să mă învețe pe de rost cîntecul ce se-ntrerupe
De secunda mamii ei de viață beată-timpul să ți-l surpe

De-ai să mă-ntrerupi murind
Din bocet de buruiană...
...săru'mâna moarte doamnă.