Iubito,
trupului tau alb si gol
straie-i sunt mii de saruturi
mângâierile-i sunt scuturi
iar iubirea mea ocol.
Eu trezit sunt din visare
chiar de vraja pielii tale,
trupul tau, dormind molatic,
sub sarutul meu salbatic,
incitat de întâmplare,
zvârcolindu-se usor
între bratele-mi ce vor
sa îl strânga ca-ntr-un cleste
de iubire si de dor
si la fel ca în poveste
sa ramâi pâna-i sa mori
de adânca batrânete
doar în stapânirea lor.
Vom trai întreaga viata
Ca-n povestile eterne,
Pâna ceru-si va trimite
Îngerii lui sa ne cheme.