Nopțile albe sunt la fel de negre
ca și celelalte.
Zilele n-au parfum de cafea,
poarta amiezii e zăvorâtă,
cocoșii învață să-noate în Calea Lactee...

Alerg
în mijlocul unui câmp opalin.
Nici o opreliște nicăieri,
cât vezi cu ochii.

Pripește soarele ăsta,
simt un iz de încins, dar nu știu de unde;
ce-mi coace?

Îmi ninge deasupra
cu scame de stele,
mă scutur râzând
ca o sălbaticiune...

Zilele curg la fel,
sau poate nu;
aprind împrejuru-mi focuri bengale,
azi e mai liniște
în câmpul de iriși galbeni,
cu tot zumzetul...

Aud cum crește iarba.

22.05.2003