Străbat cărările plângând
Pribegind după lumină
Și luna-mi bate amețitor
E noapte deasă și străină

Zgomotul orașului mort
Îmi mișcă timpanul adormit
Aș vrea să simt mirosul dulce
Al mării, fără de sfârșit

Și valul cheamă după el
Cei singurateci pe faleză
Doi iubiți se duc în el
Al strălucirii de galeză

Rămîn pe nisipul afundător
Gândind napoi la tine
Chemarea-ți vine în zbor
Prin vântul ce bate-n mine

Visez la țări îndepărtate
Orașe fără de nume
Ce deschid porțile-ncuiate
La chipul tău plin de spume

Și păru-ți ars ca focul
În nări mi se despoaie
Și vreau să mă afund în el
Clipe, clipe ca o droaie

În brațe , chipul tău aș vrea
Dar ești așa străină
Că nici de nume n-aș putea
Să te chem odată-n tihnă

Dar toate-mi sunt vedenii roze
Doar amintirele mi le arată
Dispare marea cea din poze
Trezindu-mă în camera curată

Sunt în picioare la fereastră
Privind spre turlele bisericii
Și felinarele-mi arată
Chipul tău de fată

Și stau gândindu-mă odată
Cărările noastre întâlnind
Îți voi spune la ureche șoaptă
Cum te-am iubit eu visând

Și poate atunci vei realiza
Că rău am fost și n-am îndrăznit
Să prind din zbor o stea
Doar cu un cuvânt rostit