Stăm față în față.
Nu știu unde, dar n-are importanță.
Dragostea mea e mută.
A ta o așteaptă pe a mea,
dar nu știe că dragostea mea
nu se poate exprima, nu poate vorbi.
Cade ceva.
Nici unul dintre noi nu vorbește.
Se sting luminile.

Laș, te întreb cine le-a stins,
dar răspunsul îl știu.
Iar gândul tău l-a întrebat pe al meu
de ce te-am deranjat întrebându-te
ceva ce știu.

Sunt fricos. Prea fricos ca să stau cu tine.

Dragostea mea mută încearcă din răsputeri
să se exprime.
Iar dragostea ta lașă o așteaptă pe a mea
să se exprime.

Acest ciclu lamentabil continuă.