Suflet nepereche,
lumea ți-era cât degetul cel mic sub inel,
când ochii-ți închideai
două stele îți luau degrabă tunica,

te jucai cu semisfere transparente
și semne de carte second-hand între fractali,
te-mbogățeai scriind talismane pe buzunar
și tatuaje cu frunze de aur,
goneai deochiuri
suflând povești cu cenușărese timide,

insomniac, înnodai sensuri, secunde și răvașe
într-o pânză de păianjen,
într-un ochi palid, divin, cu iris perfect
într-o roză a vânturilor încă nedesprinsă

Suflet trist, nemulțumit,
scormoneai însetat după diferențe subtile
în interludii spumoase, nemigdalate,
îți iroseai pașii călcându-ți pe umbră,
identificându-te cu ea,
voiai tot mai sus, puiule de demon...

Un fior necunoscut, vanilinat, plăcut,
un ax sensibil prin vertebre,
s-a întors bumerang
în trupul tău pufos, drogat de pasiune...

...acum ești munte de suspine,
o stânca erodata în lacrimi de cascadă,
mâine vei fi un grăunte de praf în drum,
o algă, poate,
o formă minusculă de viață