Mai inalt decat luna
canta dragostea la fereastra;
dar nimeni nu aude.
Vis. Visam ca iubesc lumea
si ma metamorfozez incet
in aer, apa, foc, pamant;
si ard in hohotul ploii mele
pentru tine.
Apasa, apasa pe pietre
durerea vietii.
Dar pietrele dorm somn nebanuit
in invelisul aspru.
Dorinta. Doream sa-mi strig iubirea
la rascruce de drum
cu degete-n tarana
sa plang, sa rad, sa spun.
Mai inalt decat luna
canta durerea-n os
rumegand fiecare urma de seva;
strunele unui suflet muribund
suna sinistru-n tacere.
Sticla de vin e aproape goala
si vrei s-o arunci departe
in canal.
Sunt beata.Beata de trupul pe care-l mistui incet
ca un hoinar rontaind o coaja
intre dintii-i stricati.
Sa plang? Nu pot sa plang.
Sa rad? E-un ras ironic.
Sa spun? Ce pot sa spun?
Deja sufletul e mai inalt decat luna.