Tu taci, pisică neagră,
dispari din calea mea,
ascunde-te în noapte;
nu mă mai căuta.
Fugi, te sinucide,
dă-ți foc la blana neagră,
rupe din nou sicriul
și-aruncă-te în stradă.
Ieși pe ușa mare,
te-așteaptă în special,
dispari în lumea largă,
în haosul total.
Nu te așteaptă nimeni
dincolo de-acest zid,
în care-ntr-o prăpastie
prea mulți s-au risipit.