Și ce dacă toamna
Își pierde florile
Pe aripile berzelor
Ce duc cu ele speranțele noastre?
Ne rămân copacii
Proaspăt spoiți cu arama
Þiganilor ce-și plimbă sămânța
În cele patru zări.

Ce dacă fluturii nu mai dansează
În acordurile galbene
Ale câmpurilor
Ce-și jelesc macii pierduți
De pe haina cenusie
A unui răsărit de viață?
Ne-au rămas visurile
Plutind printre ploaia de stele
A tăcerilor îmbălsămate
În mireasma de gutui
A unui suflet pierdut.

Ne ramâne pustiul din jur
Să-l umplem cu noi
Ce zici?
Mai frunzărim sub rugina nopților
O poveste de aur?