alunecă troica
pe urlet de lup
scade zăpada în cer

vizitiu numai bici
fără trup
își mângâie caii de ger

in sarică-i cald
și pustiu
(ca-ntr-un pântec de scoică
nisipul
îmi umple auzul)

si taina că-s viu
se stinge
și țip...

și nu-i chip
să știu
cât
mai
ninge