Ai plecat...
Te-ai desprins de mine încet, cu băgare de seamă,
Retina ți-ai dezlipit-o de-a mea, într-o seară
Ca pe-o umbră subțire, absorbită afară de drumul grăbit.
Iubirea ai îndesat-o într-o valiză de piele, lucioasă
Cu tot cu povești, cu limuzina albastră,
Cu vacanța la munte, într-o vară cândva,
Cu "mami" și "tati", cu motanul Tomiță,
Cu Anul Nou 2009
Și-ai sărit grăbit pe fereastră, alungat de spaima
De-a nu te pierde, rătăcit prin mine.

Revii...
Din spărturi mă zidesc acum, statuie așteptând
Să-mi crească în rană, din nou, trupul tău crizantemă,
Și ochiul să-l închid cu al meu sub aceeași pleoapă rotundă.
Purtată cu grijă în palme, convalescentă, iubirea
S-o punem în leagăn, s-o scoatem cu schimbul la soare,
Capșuni aromate să-i stoarcem pe buze, să-i desenăm
Cățeluși și căsuțe cu gard, să ne uităm apoi,
In Anul Nou 2009,
Cât de amar și de dulce ne-am dizolvat trupul
Unul într-altul.