imuabila




asa sunt eu acum cand nu mai am cum,
ca o plina farfurie fara scrum,
insa tragand doar un singur fum.
nu pot continua deoarece nu ma pot misca...
doar stiind ca pot avolua...
neclaritatea din spatele mintii mele ma amorteste
nici macar nu o pot avertiza,caci ea niciodata nu se opreste.
permanenta stare ma doare in confzie,
insa ma determina sa ma simt o biata iluzie
atarnata de o slaba perfuzie...
imi simt picioarele paralizate,
ma dor,de parca din fier ar fi fost create.
desi nu sunt iubita,iubesc...
si din aceasta greseala nu pot sa ma trezesc!
parca in lanturi sunt legata,
de tacere si resemnare sunt dominata.
slabiciunea imi releveaza povestea miscarii,
iar eu sunt plansa si data de tot uitarii....
libertatea...doar o gluma reala,
care nu ajunge nici in viata ideala.
lupta...doar o pace groaznica,dureroasa,
greu ajungand la o arma norocoasa,
ducand,in zadar,la o victorie mincinoasa...