Și zici ca nu iubirea
o simți pe trupu-ți gol?!
I-o picătură rece;
se scurge din nămol.

Un strop de neființă,
pe gît ți s-a oprit.
O lacrimă a curs,
din ochi, cînd ai clipit.

Un abur de dorință,
din ochi a răbufnit
și gustul de sărut
pe buze l-am simțit.

În nări mă înfioară
aroma de extaz.
Privirea-ți rătăcită
i-o piatră de topaz.

Și gîngurești pierdută
prin vise de copii,
În joc de bucle blonde
și cearcăni vineții.

Iar suflul de căldură,
cuprins de corpul nud,
îmi asurzește gândul
tăcerea să n-o-aud.

Și văd cum mîna-ți moartă
pe piept mi s-a oprit
și inima-n iubire
de frică a-nlemnit.

"Eu mor", șoptesc aiurea.
Zvîcnesc să te deștept.
Dar a ta mîna rece,
îmi zace grea pe piept.

Te-ncolăcești pe gâtu-mi.
Suflarea mi-o strivești.
Deschizi un ochi și tandru
cum mor, tu mă privești.

Orbit mă uit la tine.
Ușor la piept te strîng.
Cu pleoapa deja rece,
lumina-n ochi o sting.

Și rece-o-picătură
se scurge din nămol.
O simți? Este iubirea;
pe trupu-ți mort și gol.