Uita-te prietene la vuietul metalic
La orasul asta difuz care urla
La lumina de gaz de deasupra;
Forme geometrice respirand oameni
Oameni muscand din blocuri cazute
Blocuri cazand in capul trecatorilor...

La femeile mizerabile care
Se vand ca rochiile ingerilor
Cioburile unei minti huruitoare,
Ca ragetul unui suflet rece...

Uita-te prietene la mormantul asta
Mancator de fericiri si-asa vaduvite,
La albastrul inabusit din ochii nostri
Cu aerul liliachiu de vise
La oamenii care se calca in picioare
La cei calcati de pamant
si la cainii vagabonzi infometati

Uita-te prietene, la curvele de vieti
In sufletul tau geometric
Precum cladirile fade, ale
orasului tau cu cimitire vii;
La necropola ochilor tai iubitori
Ce se pierd in vuietul
Impamantat in noi, in mainile noastre
Muncite de durere si speranta.
Te rog,
Uita-te prietene... uita-te in noi