S-a spart cana albastra
Si tot laptele s-a scurs pe covor.
Afara ploua albastru
Si toate picaturile se scurgeau
Pe pamantul infometat.
Atunci, un gand albastru m-a tulburat
Dar s-a scurs repede din inima mea.
De-afara a rasunat un ras galben
Insa l-am ignorat
Si el s-a scurs in neant.
O stea galbena a rasarit
Totusi nu o dorea nimeni
Asa ca s-a scurs, rosie, in infinitul nimic.
Am privit trandafirul rosu
Care s-a ofilit sub privirea mea
Si si-a scurs petalele pe masa.
Am vrut sa le culeg, dar spinii lui m-au intepat
Si din deget mi s-a scurs o picatura rosie de sanga
Pe covor
Unde zacea sparta cana albastra.