Când am fost azvârlită
la marginea pământului,
am tăcut!
Am luat cu mine
Marele Secret și
am tăcut!
Departe, pe țărmul necunoscut,
într-o lume nouă și crudă,
am tăcut!
Când albastrul infinitului
s-a contopit cu mine, din nou
am tăcut!
Am tăcut
și atunci când aripa moartă a zilei
a început să coboare peste ochiul meu…
Am tăcut
tac
și
voi tace
până când se va naște cuvântul
care să-mi ia durerea.