lasă-mă aici nu-mi contura pașii cu umbre de liliac
desprinde-te de mine ca o legendă absurdă ca un dicton
nici măcar nu e primăvară
nu e
de ieri cerul nu a mai deschis ochii
dincolo de plombagină porumbeii sunt niște corbi
plictisitori
ca o promisiune de neuitare
curcubeul se scaldă în culori simulacre
factor de risc
pentru care inventăm în fiece zi câte o poliță de asigurare
nu nu
nu am fost eu
nu nu
nu tu ai fost
nu nu
nu e despre noi o durere atât de imposibilă și fără diagnostic
eu eram programată de moarte așa o întâmplare ca întotdeauna dar tu
tu ce căutai în nebunia aceea de viață
de unul singur

nu mă asculta
nu sunt decât o sirenă stampată pe memoria despre mare a stâncilor
pur și simplu tu respiri divaghezi în expresii febrile
și liniile brațelor mele învață să înmugureasca pe timp de iarnă
aiurea

într-o inimă într-o piatră de lumină aveam un templu
o zeiță răsfoind enciclopediile
în căutarea liniștii
îți imaginezi ce poate să creadă acum despre mine

06.01.04