inflatia de ingeri s-a extins la scara planetara
agonizam incet si sigur catre nicaieri
ne plangem indeobste iubirile defuncte
in timp ce azi ne moare-n tample
cand nu ne hiberneaza-n coapse
intarziate primaveri.
nu mai vedem lumina
nici mai simtim fiorul
povara clipei ne nemureste lent
se sinucid secundele-n
latentele
iluzii
traim intr-o oglinda a viselor de ieri
ne obsedeaza-o fericire de Morgana
si comandam pe internet iluzii de doi bani
in timp ce-aici, sub talpi
ne invrajbeste vama pe orele seduse
si abandonate
in paduri
cu ochelari de cal.
Sunt doar un muritor
si-s plina de pacate
ma spovedesc ades
dar numai la scaieti
caci nu regret nimic din cele neintamplate
mi-s martori muti cei patru pereti
si nu astept nimic
si nici nu caut
sunt doar o umbra goala
alt martor mincinos
la ceea ce numim emfatic viata
un Don Quijote din vise intrauterine
invesmantat cu sufletul pe dos.