ÃŽn lutul meu, ÃŽn lutul meu,
Ars de Soare De vremuri modelat
Și uscat de vânturi Și muiat de lacrimi
Zace ferecată Crește pruncul
Pe veci Iubirea. Ce-l numesc Iubire.
Și-un strașnic rug Și-un moale leagăn
Eu voi a-i face, Eu voi să-i dreg,
S-o las liberă, Să aibă unde zace,
Să zboare în azur, Să crească mândru
Să-și găsească mântuirea. Că i-am fost părinte.
(17.nov.’99,Turda)