Îți fac ghirlande din lumina lunii
Împletite-n păru-ți dezvelit de aripi
Zbătând în sufletu-mi ca vântul nopții
Ca scânteierea domurilor de nisip albastru

Îmi smulg tăcerii un cuvânt din ochii-ți
Adăugiți tăcerii noastre unse-n gânduri
Și prefacuți în amăgiri de stropi fierbinți
Răpuși de fericiri din necuprinsuri…

Mă traversezi purtând încet privirea
Din trup și până-n sufletu-mi, să vezi
În joc, în strop cu strop, din loc- iubirea
Sorbind din ochii mei încet,- s-o crezi…

Cuprinzi în unduiri de pantomima surdă,
Atingeri vag prelinse-n dulci săruturi
Pe truput-ți conturate-ntr-o lumină nudă
Plutind-în curcubee, te-adâncești în murmur…

Scufund în buzele-ți sorbite-n tumult
În arcuirea smulsă răsuflării noastre
Conturul ludic presărat în lutul
Neregăsirii-naripate-n-sărutare…

Te re-ntregesc în șoaptele- suspine
-ntretăiate-n valuri-necătoare
Ca-ntr-o aversă-n nudă nebunie
Învolburată-ntre atingeri curgătoare…

Ne-am rechemat din bocetul amiezii
Înspre noi doi, refugiul mângâierii
Uitând de somnul tâmplelor albastre
Ce ne diverg din nopți, în clipele rămase !

Notă: Pantomima iubirii, 2003.04.15