Sunt jumătate om,
jumătate cal...
Rădăcinile copitelor cresc
mereu
spre sculptura din stele
ca să-mi ajungă gândul
plecat din ochi
fără să-nchidă ușa...

Sunt ca un sunet
ieșit din gât de frunză
prelungit încăpățânat
spre mine,
din mine,
spre un dincolo de emoție
sau mai departe...
Iubirea mă mai poate salva!

Chiar vreau să fiu salvată
de ceea ce sunt?