Om te numesti cand de-odata te cauta moartea pe-acasa
te cauta prieteni din scoala, si vin pe nepusa-masa
vecinii toti de la sapte, cu care mai intr-o vara
barfeai, si familia toata, iti canta nitel din vioara …

Ti-au pus lumanare la crestet ca sa-ti lumine cararea
spre locuri mai bune ca asta, si-asteapta cu totii urmarea
la episodul in care murisei si-un testament,
i-a facut pe ei oameni … ce mare eveniment.

Cu fata plecata spre locul, unde te-ar vrea mai degraba
arunc-o privire spre tine, dricarul se-aude pe strada …
Toti prietenii pleaca doar fiul, ramane blocat si uimit,
Cu ultima vlaga te-ntreaba: ,,Cum tata, tot n-ai murit?’’