agonia
espanol

v3
 

Agonia.Net | Reglas | Mission Contacto | Regístrate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Artículo Comunidades Concurso Ensayo Multimedia Personales Poemas Presa Prosa _QUOTE Guión Especial

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textos del mismo autor


Traducciones de este texto
0

 Los comentarios de los miembros


print e-mail
Visualizaciones: 1839 .



Capatul Lumii
poemas [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
por [darkdeath ]

2004-03-10  | [Este texto, tienes que leerlo en romana]    | 



Cum un suflet speriat caută alinarea
Așa eu caut un rost
Cum ceața acoperă marea
Așa timpul estompează durerea, o transformă.
Dar azi ceața fină îmi acoperă ochii,
Și nu mă lasă să văd, să observ,
Să observ un capăt al lumii
Acel capat, ca o grotă gigantică,
dar care prin metode neștiute,
Nepătrunse e luminată,
fiindcă razele străbat ceața, cu greu,
dar o străbat, și ofera în jur o lumină nemaivăzută.
în căderea mea, sper să ajung undeva, oriunde
cu toate că știu că eu cad în gol.
În decursul zbuciumate-i alunecări am simțit
Cum membrele mele și capul
Se desprind încetișor de corp.
Nu văd nimic în jurul meu,
Nu e întuneric,
Dar nu e lumină,
Probabil e senzația pe care o
are un om când orbește,
Dar apoi reușesc să îmi dau seama,
Ceața e acidă, și mi-a ars ochii și pielea,
Și mănâncă încet, încet din mine.
Acum nu-mi mai simt picioarele, nici mâinile,

În cădere s-au desprins de mine
Și cu toate că sunt acum moartă,
Sufletul meu știe ce se întămplă cu trupul meu
N-am simțit durerea,
Căderea e prea lentă să mai simt ceva,
În schimb simt, cu sufletul, cum toată ființa mea
E sfașiată în mii și mii de bucățele,
Abia acum, după ce nervii mei nu mai există
Abia acum simt și eu durerea,
Durerea dispariției, durerea despărțirii sufletului de trup,
Iar o dată cu dânsul, și gândurile, ideile, conceptiile se pierd
Se sparg ca sticla,
Acum simt durerea, ceața acidă...
Ceața acidă îmi mănăncă sentimentele,
Iar compasiunea, dragostea, dorința
Sunt primele dispărute în pustiu,
Cele care rămân pregnante, legate de întreg
Sunt ura și suferința...
Iar într-un final, din ce am fost înainte
m-am prefăcut în ceață...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La casa de la literatura poezii
poezii
poezii  Busca  Agonia.Net  

La reproducción de cualquier texto que pertenece al portal sin nuestro permiso està estrictamente prohibida.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Política de publicación et confidencialidad

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!