zadarnic mă spăl dimineața pe ochi
cu rivanol și cu apă oxigenată
mizeria lumii e o crustă de piatră
precum găinațul porumbeilor pe statuie;
inutil îmi curăț dinții cu cea mai scumpă
și mai la modă pastă de dinți din reclamă
parodontoza mi-a făcut nehrănirea o rană
în care viermii joacă leapșa anticipat –
degeaba sunt toate: săpunuri, perii, șampoane
s-a strâns rugina ca apa între burlane
și mi se scurge găinațul statuii în neprivire
dizolvat în inimă, în plămâni și-n ficat


sufletul meu e un spital de urgență
intrarea se face pe la camera de gardă
a speranțelor înzorite
ieșirea pe la morga eșuărilor ipocrite –
chiar dacă ieșiți pe picioarele voastre,
e-o amânare, vă asigur, vă veți întoarce:
sunt de gardă zi și noapte – vă aștept
cu electro-șocuri, cu voltajul în piept
și cu formolul amintirilor


„se cunună robul cu roaba”...