O bucățică de altar
S-a strecurat la mine in sertar
Ca o sămânță de credință
Într-un noian de suferință

Și aripa de înger uitată în dulap
Simțeam cum mi se urcă ușor,ușor la cap
Și cuiul din perete ce susținea icoana
Se simțea nedemn să fie suport de Sfânta Ana.

Mă măcina și vântul și ploaia din gradină
Mă obseda și raza de lumina
Ce știam demult că o să vină
Să-nceapă meditația divină.