Șarpele,
cu ochii ațintiți
deasupra apei,
se îndrepta spre mal,
ca un vierme într-un măr,
îmi insuflă teama.
O teamă de piele umezită de moarte,
o teamă de inteligență criminală,
o teamă de mărul
dăruit cu păcat.
Am surâs.
Nu mă tem de el!
Poate doar de șarpele
din mine,
din tine,
din măr...