Primăvară când îmi vii
cu alaiul de Florii
intră și în casa mea
poarta îți voi descuia.

Intră și ne adu o floare
din poala rochiei tale,
om privi-o, n-om strivi-o.
Și-un fir de iarbă ți-om da
să-l pui în coroana ta
sau în piept ca mărțișor.

Și-ți vom duce dorul poate,
dar noi știm că ai surate
ce de tin’ ne-or povesti
și de alaiul de Florii
Și de ierburile toate
Ce ți-au fost nedescântate.

Și apoi te așteptăm cu drag
să ne calci iarăși pe prag.
Vino și nu te sfii
să te arătăm la copii.

Și din trena lungii rochii
scutură-ți albe petale
peste suflete domoale.
Înflorește-n noi întâi,
Haide, hai, nu te sfii!