Dragă doamnă, sunt tot eu,
De sus, din înalt, admir asfințitul…
Sunt eu, băiatul acela cu aripi de zmeu
Ce fără lumină își află sfârșitul.

Dragă doamnă, vă deranjez pentru a mia oară,
Nu că mi-e teamă, dar nu vreau să cobor
Aș vrea să fie iarăși zi, și iarăși seară…
Să simt iar pe aripi, și-n ochi, un fior.

Dragă doamnă, nu mi-e teamă de tine nicicum.
Un alt drum m-ar purta către altfel de stele…
Nu vreau să mă zbat în zadar, nici să-mi iar rămas-bun,
Cât am vise, prin lume, mă las dus de ele.

Dragă doamnă, să știi că nimic nu regret,
De-ar fi timpul să stea, și s-o ia de la capăt…
Tot spre stele aș merge, și-aș merge încet
Să gust ce-i mai bun, și iubire să capăt.

Dragă doamnă, e-un drum,
Ce ne duce pe toți către culmi mai înalte,
Doar că singuri vom fi o vreme, va rămâne doar fum
Din focul ce încă mai arde în noapte.

Dragă doamnă, simt pe aripi cum timpul se-așterne
Copilul din mine se-nalță încet peste nori,
Spre cerul cu stele și vise eterne
Spre-un castel din povești unde-s doar sărbători.

Dragă doamnă, sunt tot eu,
De sus, din înalt, admir lumea-ntreagă…
Sunt eu, băiatul acela cu aripi de zmeu,
Doamnă dragă…