mi-e dor de tine neîntâmplato !
primesc semne disperate dintr-un ochi de fereastră
și mi se rupe dresul vocii
încerc s-o remaiez cu o porție de luciditate
acopăr goliciunea cu un rictus de speranță
înnod cuvintele în gât
ca să nu atingă ecuatorul sufletului tău
ce stă închis ermetic între două drumuri
undeva între mine și tine a înflorit vioara
și tivesc cu arcușul scamele timpului
transformate în rădăcini de nostalgie
ți-am așezat dorul pe umeraș
mai târziu să-i deconspir nemărginirea
cu amintiri încă jilave pe care le desfac
și le răsfrâng solitară în dulci acorduri de poezie