Pierd cheile sufletului meu,
Tu, strainule
Le gasesti
Si le furi.

Bocancii nu ti-i stergi
Pe presul de la intrare
Si sufletul tu
Mi-l calci in picioare.

Ma umpli de noroi,
Ma-ntini cu murdaria ta,
Ma uzi cu ploaia
Ce zace spre uscare.

Imi patrunzi in suflet.
Modifici chimia sufletului,
Te joci, experimentezi
Substanta sentimentului
Si rezultatul ti-e iubirea
Ce-ai obtinut-o-ntamplator.

Apoi tu tesi panze
Cu care vrei sa te aperi de vant.
A ta corabie perfecta
Sa se scufunde-n gand!

Sa tortureze,
Sa bata si sa doara
Un lant ce loveste
In gandirea ta amara:
M-ai pierdut!

Un rau am fost
Si am secat in privirea ta,
N-am lasat in urma
Nimic,
Decat pe tine.

La o boala fara leac,
Ce creste in fiecare zi
M-a condamnat
Iubirea ta bolnava.

Si tu chimist al sufletului,
Jucator cu substante
Ai realizat nuante
De durere
Ce s-au pierdut.

Iubirea a disparut
Lecuita de vreme.

(8-9.noiembrie.2003)