înger cu aripile frânte

gândeam gândurile nerostite
și rosteam cuvinte de eter,
înghițiam lungi lame de oțel,
dezgolind goliciuni deja dezgolite,
și atunci o umbră s-a desprins din nor
și s-a năpustit asupra unei alte umbre,
și tu ai zis, râzând spre mine: uite!
uite! crimele sălășluiesc și-n cer!
iar eu am zis: nu. e doar un

înger cu aripile frânte.

și atunci s-a desprins din ram,
și s-a prăbușit cu malurile rupte,
cu oasele ei subțiri zdrobite,
cu trupul firav scăldat în sânge,
și tu ai zis, râzând spre mine: uite!
uite, Vântul cum ucide frunzele!
iar eu am zis: nu. e doar un

înger cu aripile frânte.

gândeam gândurile nerostite...
rosteam cuvinte de eter...
înghițeam lungi lame de oțel,
dezgolind goliciuni deja dezgolite,
și atunci am scrutat apele negre în care pier
înecate sufletele pervertite,
și tu ai zis, râzând spre mine: uite!
uite, chipul tău în care iadul a săpat șanțuri mărunte!
iar eu am zis: nu. nu e decât un

înger cu aripile frânte.