o acuta senzatie de nimeni
se revarsa peste hipodrom
calaretii inghetati in carbonul diminetilor
isi asteptau caii dezintegrati
in movul serilor
gandul se privatizase
isi deschidea chilii pe fiecare scaun
copii din creta jucand sotroane de carne
noi eram bine
pariam zatul CeStii de cafea
pe palmele unei tiganci nou-nascute
focosul nuclear din calcaiul lui Ahile
pe ochii lui Oedip
aerul curgea-n linii-morgane de sosire
si
caii alergau si se toceau pana la glezne
pana la genunchi
fiecare istorie a miscarilor se spargea in confetti
peste bancile de piatra
se tocea
pana la intentie
istoria repausului
peste indepartata aura albastra
nimeni nu se mai spargea
in puncte cardinale cu ochelari pentru
anti-orizonturi concentrice
nimic nu mai era intamplator

modemurile cu ochi triunghiulari clipind
in loc de leduri
polul magnetic + al viselor divortand
de polul magnetic - al insomniilor
gandurile sinucigase reciclate-n capace de bere
pentru tombola Iona
terasele singuratatii bantuite
de acrobati somnambuli
dincolo de coliniaritatea lui Aleph
cu prima molecula de anti-univers

un ochi se deschidea deasupra
iar uneori ploua
si confetti de copite si potcoave cresteau din pamant
alteori clipeam si
o acuta senzatie de nimeni
se revarsa peste hipodrom...