Doctore mă doare !

Doctore mă doare,
A vieții încercare,
A inimii durere,
Când n-are mângâiere.

Durerea este vie,
Copilul de poate,
Sau nu știe,
Să spună ce îl doare,
Și eu nu pot,
S-aduc, durerii alinare.

Și mă mai doare tare,
De întâlnesc prostia omenească,
Ce o găsești ades,
În societatea noastră.

Și iar mai doare tare,
Când verdele naturii moare,
Și omul încet o înlocuiește,
Cu tot mai mult beton,
Și nu o mai iubește.

Și mă mai doare tare,
O fericire mare,
Ce știu, că mult nu ține,
Dar când o întâlnesc,
ÃŽmi este foarte bine.

Și câte lucruri,
Durere pot aduce,
Și doar atunci ne amintim,
Cu toți, de Sfânta Cruce,

Cunoști tu doctore, vreun leac?
Sufletului să-i pot face pe plac?
Te rog să vii, și leacul să îmi dai,
Căci eu, îmi pregătesc purtarea,
Să pot merge în Rai.

13 -05 -1997