Sti, intrebandu-ma ce-i fericirea
Am privit, rotindu-mi ochii in jur.
Simteam radacinile copacilor infipte in mine
Si mugurii rasarindu-mi in priviri;
Iar frunzele din parul meu, adiau duse de vantul barfelor dimprejur,
Iar petalele buzelor mele sopteau un sunet salbatic,
Mangaind urechile hainilor ce asteptau sa muste
Si ranind urechile celor prea lasi sa asculte cuvintele mele.
Si sti, tot intrebandu-ma ce-i fericirea
Am descoperit senzatiile de moment;
Scormonind in trupurile plangarite ale celor slabi
Si infingand sageti de foc in sufletele celor tari.
Si intr-un tarziu am realizat ca nici aceasta nu e fericirea.
Si am cautat-o mai departe...
Izbind sufletele indragostitilor de gratiile sufletului meu
Ca sa le infometez gurile lacome,
Si sa-i fac sa doreasca cu dementa
Buzele-mi umflate si dintii-mi inrositi de sangele
Victimelor cazute, la picioare-mi,
Si-am simtit puterea pasiunii.
...Descoperind obsesiile dorintei;
Si-am demascat orgoliile ranite
Simtindu-le gustul si parfumul,
Sub talpile pantofilor rosi deja,
De cautarea unei fericiri,
inexistente...


23.Noiembrie 1994