Ce multe lucruri n-am făcut...
Auzi cum ne strigă din spate,
tot mai departe, dor renăscut
înăbușit de nerostitele șoapte?

Crezi că-i ușor să supraviețuiesc
acestui vis desfigurat de lumină?
Gândești că pot să nu te iubesc
sub palme de lacrimi și vină?

Mâinile tale împreunate în scut
m-au stins laș ca pe-o lumânare,
toamna, frunzele cad spre trecut
iarna, fructele mor sub ninsoare.

Ce multe lucruri n-am făcut...
din vina lui, a drobului de sare.
Greu s-a înălțat cu noi și a căzut
peste neprihănitele mărgăritare.

6 ianuarie 2001

Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania