Stă pe un tron cu masca lui divină
În formă de șacal sau lup cu pene.
Emblema adevărului în scene
Cu mari inițiați fără de vină.

Cruzimea legii ce-a pătruns în vene,
O lege a iubirii de lumină,
O caută ispita mea senină
În liniștea din somnul prins în gene.

Negociez cu zei din lumi avide.
Anubius e cel cu aprig glas,
Pe tronul lui de înălțimi aride.

Plătesc păcate. Fac încă un pas.
Mă simt nedemn și ușa se închide.
Doar a căinței încă a rămas