Oricum ar fi nu e decât iubire.
Cum ai putea altfel să-i spui pe nume,
Uitând de rosturi, scheme sau cutume,
De-mpreunări ratate și orbire ?

Credeam că e ce știu că e anume,
Nășteam proiecte-n sunet de potire,
Din amintiri și legi fără rodire,
Dar am pierdut-o undeva în lume.

O confundam cândva cu nemurirea
Și beam savoarea ei până la fund,
Mușcând din sânul plămădind zidirea.

Gândeam cu ea în veci să mă ascund.
Astfel, suind în trupu-mi amăgirea,
M-am pomenit că o urăsc profund.