la început pășeam desculț printre anateme incandescente
rătăcite dinspre diminețile de jad cu hohot demonic de aripi
pe umeri îmi înfloriseră versuri de sidef încrustate cu diamante
și zâmbetul strivea nepăsător sarcasmul ideilor autodistructive

uneori sub tălpile goale îmi ardea rugul visurilor condamnate
pentru magie neagră de către mulțimea privirilor de lup
sorbeam cu voluptate flăcările hrănindu-mi sufletul nemuritor
cu orgolii bete de perfecțiunea rimelor împerechiate cu lumina

dar astăzi nu sunt decât un înger pensionat pe caz de boală
evadat din sanatoriul de unică folosință al zeilor decăzuți
înalț cu degete tremurătoare castele de cenușă
ghemuit cu genunchii la gură pe malul unei iluzii

fiecare atingere flutură o eșarfă albă în fereastra din mine
o arcadă oarbă se cabrează peste prăpastia gândurilor
nu sunt decât o inimă de chihlimbar împietrită în mijlocul dunelor
plămădită din aluatul de lacrimi și pulbere de stele defuncte