la fiecare șapte bătăi
se mai termină o săptămână
din singura mea jumătate de vină

se rupe întregul acestei tăceri
iar eu nu știu cum să rostesc ruga
cum să uit de mândrie și alte dureri

în mânăstire lichidă
lacrimi se propagă concentric
ascunsă privirii se duce luptă asiduă

îngheață perceptibil
maree de cuvinte nerostite
despre utopica mare iubire

preț de o clipă
peste aparențe glaciare
îmi permit cea mai sfântă risipă

la fiecare a șaptea anomalie
îmi retrag țipătul din puls
pentru o nouă poezie