Priviri ațipite sub amurguri roșiatice
Vântul ce alintă, cu fiecare adiere, somnul brunelor gene
Miros de portocale (îți) cuprinde avidele nări
În cele din urmă, deschizi ochii, din somn, în iubire
Și-mi șoptești verbul ce ne unește.



Gânduri
Vise
Iubire
Tu


...câteodată ți se pare că îți ajung marea cu-albastrul ei
nisipul fin,
scoicile sfărmate de vânt și rouate de valuri,
pescărușii ce-nnebunesc seninul, cu alb,
privirile ațipite ale bărbaților, ce se trezesc adăstând pe albul(?) sânilor tăi,
mâinile sculptorilor ce-și trăiesc bucuria pe liniile și curbele trupului tau,
soarele ce-ți zvântă apa din cald de trup în sensul aducerilor aminte,
dar... te înșeli,
căci sunt doar păreri, adevărul fiind altul....
nevoia de mine ești tu
...nevoia de tine îți sunt