Cât de mult ți-aș atinge șoaptele
-cu zâmbetul meu către tine, stingher,
cu melodia viselor mele!
-am învăța zbor prin aripi de înger...
te caut cu teamă pe sub geană,
-te privesc cu atâta amărăciune,
cu slăbiciunea de-a fi, umană,
-să te-ating prin șoapte de rugăciune,
să-ți pot vedea ființa printr-un gest
-când îmi simt fiecare strop de celest
și să te iubesc pur, fără noimă...
-luminând spre tine-n ritm de inimă!

Omul:
Cât de mult ți-aș atinge șoaptele
cu melodia viselor mele!
te caut cu teamă pe sub geană,
cu slăbiciunea de-a fi, umană,
să-ți pot vedea ființa printr-un gest
și să te iubesc pur, fără noimă...

Îngerul:
-cu zâmbetul meu către tine, stingher,
-am învăța zbor prin aripi de înger...
-te privesc cu atâta amărăciune,
-să te-ating prin șoapte de rugăciune,
-când îmi simt fiecare strop de celest
-luminând spre tine-n ritm de inimă!