E miezul nopții
Sau nu e ?
Oricum ceva tot e…
Sau nimic?
E, nu e… Nu mai știu, nu vreau..
Poate că vreau;
Nici nu știu…

Intru încet, tiptil, nu vreau…nu…nu
…nu trebuie să-i trezesc
Sunt monștrii copilăriei
Sunt acei mici gemlini care m
-au traumatizat
și acum
ca și atunci
încerc să-i dezrobesc
și
poate astfel
mă voi elibera pe mine
poate...poate...poate..
poate…poate…să fiu…
poate să fiu din nou propria mea sclavă
să nu dau socoteală
nimanui altcuiva
decât mie
și să fiu…să fiu…poate…
poate…poate…
poate ..ca-n fiecare seară
încerc
în zadar sau poate doar mi se pare
sau poate că nu…
încerc să-mi recapat umilința
rușinea, moartea, orice…
ceva, oricât de neînsemnat
ceva acolo
să fie al meu
poate...poate…
poate...voi reuși
însă acum trebuie...trebuie
trebuie să mă intereseze momentul actual
acum tre` sa ajung în pat
(dacă nu sunt deja acolo)
tre` sa ajung in adapostul meu
în cușca mea
să pot plănui și poate...poate…
voi avea curajul…
Dar ce curaj ? parcă
parcă n-aș avea habar de cel cu care vorbesc
e puricele puricilor,
gremlinul gremlinilor
De ce sunt rău? De ce sunt masochist ?
lasa-mă, lasa-mă, soartă perfidă ce ești
lasa-mă să mor, să ceva.
...orice
nici pretenții, nici doleanțe
nu mai am
…doar nu-i trezi
nu vreau, nu mai pot înca o noapte
o dată să dorm, să sper…
cer prea mult ?

Unde ești, mamă?
Unde ești când te caut ?
Ești sau nu ?
Te cunosc sau poate nu ?
Mă cunosc sau e doar o fantezie ?
Poate…
Poate...ce ? Cine ești? De ce răspunzi în locul meu ?
Lasa-mă, voce ingrată a neștiințeiș
lasa-mă în ignoranță
Asta vrei ?
Nu știu…
trebuie...poate...vreau…
Prea multe cuvinte
într-o mare a insomniilor ?
Gremlin, ce ești,
monstru al tau,
mori în uitare !