sunt coloană de granit
spre infinit
sunt coloană spre infinit
până când,
însuflețită de căldura brațelor tale,
devin femeie
cu părul pătruns de arama toamnei
purtând curcubeul pe umeri

hai să ne iubim pe iarbă,
până când trupurile noastre,
volatilizate,
se vor fi prefăcut în țărână;
hai să ne iubim sub cer,
până când trupurile noastre,
sfărâmate,
se vor fi prefăcut în stele;
hai să ne iubim în scoici,
până când trupurile noastre,
sfâșiate,
se vor fi prefăcut în perle

cu pielea julită
cu mușchii zdrobiți
cu oasele frânte
hai să ne mai iubim
o dată
sub poarta sărutului
și hai să plecăm
spre infinit