al cuceririi


Particulă-n oceanul de cuvinte,
Cât mi-aș dori să le găsesc măsura,
Să dau consoane-n praf stelar de-a dura
Și să îi scot confuziei un dinte.

Obscur pion, nesocotindu-și tura,
Pe câmpul vast, sădit cu oseminte,
Cât aș lupta să le cioplesc morminte
Semințelor ce și-au pierdut armura.

Inclus în val, chiar valul mă mai scoate
La țărmul blând pe care viețuiesc.
Nescrise legi în mine dau din coate.

De-aÈ™ vrea tot zborul arcului ceresc
Să îl supun, va trebui-ntre toate
Întâi pe mine să mă cuceresc.

9 iunie 2004