Cu flori ce-nainte de iarnă
Și-n zbucium de viață și moarte
Te-ntâmpin-agale și calmă îți toarnă
În cupă un vin de care n-ai parte:

Otrava iubirii ce calm te dezmiardă
Și fulger ce-n veci luminează,
În venele tale-ți apar, dispărând totodată
Luciri nevăzute, și-n ochii-ți o rază
de moarte apare...

Cenușă de zâmbet prin praf ce-ncolțește
Firav în oceanul de caldă visare,
Comoara uitării ce tainic șoptește
Un cântec ce singur trezește și moare...

Sfios, prin noianul de versuri uitate,
Îmi caut eu singur cărarea,
Și-apoi, negăsind-o îmi fac o cetate
În care-a sosit primăvara...