Hrana cui sunt...?

Mă împart
în voiajor al morții
și joc etern
deasupra magiei clipelor
condimentat cu versuri

am pierdut realitatea
de prea multe ori
decupând sărutul
dintr-un anotimp leneș

o mașină curajoasă
între două stații sărace

...nenăscutele statii
între străinele eclipse
nu vedea îmbătrânindu-mi sensul
povestea mea
îmi smulge respirația
pentru hrana astrelor?
sau...??