Coșmarul se încolăcise în jurul corpului ca o anacondă,
Cu țipete de maimuțe isterice destramă tăceri de somn plat,
Pătrundea adânc în zăcăminte lăuntrice ca o sondă . . .
M-am trezit și coșmarul se retrase într-o rană pe omoplat.

Ziua lenevea pe un fotoliu,
M-am așezat pe ea și mi-a pătruns în sânge,
Își exercita mandatul de ore ca un portofoliu,
Aleasă senator-lumină de guvernul-anotimp fotonii de pe foi și-i strânge.

Se ceartă cu un deputat-întuneric din neînțelegeri de relații
Cu un ministru-timp ce-și structurează bugetul
În patru anotimpuri cu zile și nopți în belicoase corelații,
Alegătorii-ore votează cu ziua sau noaptea, cu parlamentul-cugetul.