ne mai aventurăm câteodată printre smârcurile aflate la îndemână
bântuim pe acolo până când cineva
(o voce o veghe plăpândă o nemaibănuită tânără îmbrăcată în tânăr)
ne strigă la masă ne zâmbește armonios
stând în liniștea abia aflată auzim țipătul ca o periculoasă chemare
a Celeilalte
se întinde pe deasupra cețurilor urma ei de argint pășindu-ne

și ce vis devoram cu o femeie rostogolind imense bile de sticlă

de-am avea o pușcă de vânătoare
un arc cu săgeți
să putem inunda liniștea