Te iubesc caci splendorile tale
imi ard secretele in lacrimile ploilor,
asa cum esti, cu toata pleiada ta de raze
ametise si colante reveland fiori,
si cu toate umbrele ghicitoare in stele,
ramificand doruri astral-originare,
cu toate petele, unele pline de raset
altele margini de vise, precum troienile,
cu toate partile neterminate sticlind taina
si pacalindu-mi deschiderea ochilor,
ametitor proiectandu-mi firea in ecuatia
revelarii stropilor de viata netraita,
te iubesc etern, din vesnicia ta
parafrazata in culorile florilor, cu mai mult
de-un extatic fatal, dansul norilor pe cerul
constiintei micsorata aevea de simturi,
dincolo de cuvant, galbenul intimitatii,
si dincolo de toate spusele si nespusele
adormite letargic in bazaitul timid
al fluturilor ce-mi nasc continuu setea de iubire
si ma topesc in necuprinsul tau
fractionat de ingerii locali
in clipuri de raiuri nesfarsite .